Sunt om

 Am ajuns adult

Dar de multe ori nu știu cine sunt. 

Societatea mă vrea perfectă

Dar eu vreau sa fiu indiferentă.

Cu un corp de invidiat

Cu o față de porțelan

Și cu foarte mult elan

De a face lucruri bune

Pentru întreaga lume. 

De a-mi ascunde acele defecte

Cu multe zâmbete perfecte. 

De a avea multă energie

Parcă scoasă dintr-o magie. 

Dar eu sunt om

Și cu bune și cu rele

Și cu durerile mele. 

Forțată de toți să le fac pe plac

Eu am ajuns să tac. 

Să mă consider imperfectă

Într-o lume așa "defectă".