Sunt om
Am ajuns adult Dar de multe ori nu știu cine sunt. Societatea mă vrea perfectă Dar eu vreau sa fiu indiferentă. Cu un corp de invidiat Cu o față de porțelan Și cu foarte mult elan De a face lucruri bune Pentru întreaga lume. De a-mi ascunde acele defecte Cu multe zâmbete perfecte. De a avea multă energie Parcă scoasă dintr-o magie. Dar eu sunt om Și cu bune și cu rele Și cu durerile mele. Forțată de toți să le fac pe plac Eu am ajuns să tac. Să mă consider imperfectă Într-o lume așa "defectă".