La pensat... La.... Făcut de frumusețe

Era o zi frumoasă de primăvară. Nici prea cald nici prea frig dar cu raze de soare ce îți gâdilau fața foarte plăcut. O zi perfectă ca să-mi etalez noile sprâncene maronii. Am ajuns la salon cu vreo 10 minute înainte că poate cine știe mă ia mai repede și scap de chin. Da de unde atâta fericire că m-am trezit pe un scaun în așteptare. Vai da ce noroc pe mine sau mai bine spus pe ochii și urechile mele că în acele 10 minute nu am auzit atâtea cuvinte de laudă nici când am luat premiul 2 în clasa 1 de la părinții mei. Dar acele cuvinte nu erau pentru mine și pentru o blondă superbă cu extensii de par care avea  vreo40 de kg. Cuvintele erau spuse de către cuafeza salonului care după părerea mea a citit recent povestea Scufița Roșie deoarece toate propozițiile de laudă bineînțeles începeau așa "vai dragă da ce buze minunate ai, vai dragă da ce fund bombat ai, vai dragă da ce ochi albaștrii minunați ai, vai dragă da ce talie de viespe ai". Și răspunsurile începeau cu un mândru mulțumesc și justificarea frumusetii " mulțumesc am acid hialuronic în ele, sunt lentile de contact foarte bune le-am achiziționat din Italia , normal țin dietă." Am crezut că vin să-mi fac sprâncenele dar credeam că am nimerit la un concurs de testare a răbdării sau că eram o victimă colaterală a naturalului sau a urâțenii. Bine că a trecut timpul și am intrat la cosmeticiană unde am reușit să fac și eu prima treaptă a noii "frumuseți" pe care din ce în ce mai multă lume o laudă. După ce am ieșit blonda ravisantă nu mai era acolo iar eu am început să mă bucur din nou de natural și mare mi-a fost mirarea atunci când am auzit un "la revedere , să mai veniți pe la noi" din partea cuafezei.