Draga mea , îmi pare rău dar... nu am talentul tău
Dar nu am talentul tău Mie îmi vine să mă ascund după ușă.
Să mă dau cu fond de ten mereu Care e secretul tău
Să-l aleg să-l potrivesc, De arăți așa bine mereu?
Dacă nu-l nimeresc? E cumva machiajul perfect
Poate-i culoarea prea închisă Fără niciun defect
Sau poate-i prea deschisă Hainele prea mulate
Nici nu știu cum îi mai bine De parcă-s sculptate
Vai și amar de mine... Sau sunt filtrele de pe instragram
Și asta nu e tot Eu din alea nu prea am.
Îmi trebuie și un antidot Orice ar fi să te ții bine
Pentru cearcănele mele Că sunt milioane ca și tine.
Că-s cam măricele Eu te apreciez
Oare ce mi-ai recomanda Dar nu te urmez
Tu cu perfecțiunea ta? O să stau în lumea mea
Arăți bestial ca o păpușă Așa imperfectă cum e ea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu